CE E MOARTEA ?

"Ce e moartea?" e posibil
Să mă-ntrebe pruncul meu.
Un răspuns de-acum eu caut,
Atunci să nu-mi fie greu.

Sufletele trăiesc veşnic -
Cum din Biblie noi ştim-,
Dar, când pe Pământ ne naştem,
Asta nu ne amintim.

Începem a trăi viaţa,
Mergând drept, pe drumul dat.
Uneori ne mai abatem -
Când destinul ne-am uitat.

Dumnezeu ne e aproape -
Şade în inima noastră,
Aşteptând spre El cu gândul
Să-ndreptăm fiinţa noastră.

Şi dac-am făcut aceasta
El pe loc ne-nţelepţeşte,
Cu minuni ne umple viaţa -
Atât de mult ne iubeşte!

Dar, cu liberul arbitru
Gânduri rele noi de-alegem -
Teamă, ură, supărare -,
Rău asupră-ne atragem.

Şi de multe gânduri rele
Trupul nostru oboseşte,
Nu vrea să trăiasca astfel
Şi atunci îmbătrâneşte.

Simplul gând că la o vârstă
'Naintată omul moare
Va atrage bătrâneţea,
Căci nu ştie altă cale.

Atunci de trup ne desprindem,
Sufletul uşor se-nalţă
Şi, păşind înspre Lumină,
Părăsim această viaţă.

Când plecăm din lumea asta
Şi în Cer noi revenim,
Ce-am trăit - un vis ne pare.
Cine suntem ne-amintim.

Căci acolo este viaţa
Cea eternă şi reală!
Deci, o sărbătoare este
Moartea noastră ireală!